The Darjeeling Limited

Un tren perdido ¡Sí, perdido! ¿En qué punto y cómo equivocó el rumbo? A bordo un trío de hermanos en un viaje que el mayor de ellos planeó pero que los otros dos aún no comprenden, la dosis exacta de melancolía, el absurdo como regla, tres hermanos que se evitan para protegerse pero que también se acosan tratando de entenderse, tras el viaje vuelven al punto de partida aunque desde otra perspectiva.

El tren perdido es una alegoría de sus propias vidas, las omnipresentes maletas de viaje (herencia de su padre) que cargan siempre a todos lados, guardan el exacto significado metafórico que se manifiesta al final de la cinta en donde todo se resuelve magistralmente.

La historia, el guión, las actuaciones, la cinematografía, la breve aparición de Bill Murray con su "poker face" y un final con una escena sublime en slow motion hacen que ver esta cinta sea una delicia para quienes gustamos de las películas que nos dejan un agridulce sabor de boca.


"No debemos dejar de explorar, porque al final de nuestra exploración llegaremos a nuestro punto de partida, y conoceremos el lugar por primera vez". T. S. Eliot.

Visele sunt făcute pentru ca, într-o zi, să le atingem, chiar dacă numai cu vârful degetelor...

Ninge.
Ninge peste toata zbaterea noastra, peste griji, peste lacrimi... Ninge si anul acesta..iarna este anotimpul viselor albe cu adevarat.
Sa ninga!

Zapada va acoperi cu alb tot ce numai alb n-a fost! Sa traim iluzia ca e bine, ca o vom lua de la capat, ca de sub zapada ies flori si nu urme… Sa ninga peste tot ce-a lasat vara trecuta neterminat.

Sa fie zapada pe fiecare umbra a unei frunze si pe fiecare fosta petala… Foarte bine! Se asterne alb peste drumuri de parca pasii nostri nu le-au calcat niciodata.
Dupa zapada aceasta ne vom duce acolo ca si cum ar fi prima oara!

Zapada invie emotia copilareasca a inceputurilor. Sa ninga peste tot ce-a fost, dar n-a fost bine. Raul si zapada n-au nimic in comun. Zapada sa fie uitare...

Sa ninga peste tot ce-a fost, dar n-a fost frumos. Zapada e frumoasa.
Acoperim cu zambet de alb incruntari si indarjiri… Sa ninga cu ganduri bune, cu prietenie si iubire sincera, cu ambitii, curaj si cu speranta!

Sa ninga asa cum va doriti fiecare! Si sa va fie cald, in suflet, ca in nici o alta iarna!


Song for ever : Mariza - Meu Fado Meu ( http://www.youtube.com/watch?v=pHzaIK8fGVg)

Soaptele sufletului
Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei
muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!"replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

Suntem masti in realitatea de zi cu zi..

...se spune ca “familia nu ti-o alegi, dar prietenii, da.”
Ei bine, eu nu cred. De cate ori nu ai avut o parere reticenta fata de cineva, ca apoi sa te uimeasca si fara sa vrei tu sau ea/el va apropiati?

Nu cred ca noi ne alegem prietenii. O prietenie se construieste, la fel ca si o relatie. Cere timp, zambete, renuntari, cunoastere, acceptare, simt al umorului, iar apoi toleranta si iubire.

Daca un prieten da gres, pur si simplu il lasi acolo si mergi sa alegi pe altcineva? Prietenii ne vin in cale, apar de unde nu ne asteptam, ne intelegem cu cine nu ne asteptam.
Nu cred ca merge o prietenie daca incerc si ma chinui sa ma inteleg cu cineva doar pentru ca are pistrui pe nas sau frecventeaza aceleasi localuri. Nu zic nu, si astea sunt uneori lucruri care fac anumite conexiuni intre oameni, dar nu le reprezinta amicitia.

Unii oameni ne sunt trimisi cred ca la momentul, locul, timpul sau circumstanta potrivita, faptul ca reiese ceva frumos depinde de ambele sau tripele persoane, dar nu in totalitate.

Timpul si incercarile si faptul ca anumite persoane “sunt acolo pentru tine” intaresc, astfel zisa, prietenie. Poate acel “beeing there for somebody” apare de la un tip nesuferit, genul de tip pe care poate nu l-ai alege ca si prieten niciodata, in viziunea ta, si dintr-o data iti dai seama ca nu esti tu cel care alegi…

....e un scop.





Melodia de azi..:Kaoma - Dançando Lambada

Un nou an... aceeasi poveste?Drumul spre centru..

Nu de putine ori am privit artificiile de Revelion, fascinati,ganditori, facandu-ne parca un plan pentru fiecare explozie de lumina. Ne gandeam cu nerabdare cum anul ce vine va schimba tot ceea ce nu merge in viata noastra.
Sau cum ni se vor deschide noi usi, iar dorintele noastre se vor indeplini de la prima pana la ultima.

Ne gandeam plini de entuziasm cum o simpla noapte dintre ani va avea un cuvant de spus in viata noastra, ne va impulsiona sa obtinem ceea ce poate nu am putut. Am privit de si mai multe ori noul an ca pe o oportunitate fantastica de a o lua de la capat, de a incepe ceva, finaliza altceva ...si planui o sumedenie de lucruri.

Din pacate, euforia unei nopti marcata de luminite, confeti si sampanie, trece a doua zi, moment in care viata ta ramane la fel ca in momentul in care ai decis sa faci mari schimbari si o groaza de planuri.
Se pare ca totul a ajuns sa fie numai o afacere: rochie noua, pantofiori asortati, coafor, manichiura... etc. Sume colosale pe rezervari la restaurant sau sejururi la munte. Toate acestea din dorinta de a face mare sarbatoare din venirea noului an... sau trecerea vechiului an?

Sau poate acea singura seara din an ne da ocazia sa ne simtim puternici, sa credem ca vom schimba lumea numai si numai pentru ca ne dorim acest lucru, iar vointa ar trebui sa fie suficienta. Sunt vise frumoase, dorinte realizabile sau vorbeste sampania in locul nostru?
Facem tot ceea ce ne permite conditia umana si ne place acest lucru... sau il
detestam.

De ce uitam toate gandurile de la inceput de an? De ce batem in retragere la doua secunde dupa ce intreaga lume era la picioarele noastre? De ce nu este Revelionul in fiecare zi pentru noi, de ce nu sarbatorim fiecare zi a vietii noastre cu acelasi fast si respect ca in aceasta singura noapte?

Asta da dorinta pentru 2008: sa fim bucurosi ca savuram fiecare clipa, indiferent daca e vorba de fericire sau agonie, caci toate sunt sentimente pe care le traim la intensitate maxima, iar cand le simtim asa de vii, stim ca traim cu adevarat.

Veselia, optimismul, pofta de viata par atat de firesti cand privesti un copil. Stii ca le-ai avut si tu o data si nu iti dai prea bine seama unde le-ai lasat. Stii doar ca, treptat, ai inceput sa crezi ca viata este grea.
Asa cum s-a exprimat un copil la examenul de admitere, “Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.”, insa inima este cu adevarat de neinlocuit.
.............

un nou an..un nou inceput :)